Criza de la 30 de ani

0

Pe mine pe la 30 de ani m-a lovit. Bifasem mai toate casutele astfel incat sa nu ma lupt cu presiunea sociala. Sot iubitor, copii misto, job bunut, un acoperis deasupra capului, vacanta in Grecia, basca si-un catel. Insa eu tot alergam sa prind fericirea. Filozofam mult eu cu mine, incercand sa-mi dau seama daca sunt multumita cu viata mea. Sunt fericita cu adevarat? Pot sa fac mai mult de atat? Daca as putea face orice imi doresc, as schimba ceva la viata mea?Uite-asa incepe. Ceva intrebari, nelinisti care cresc, furnicaturi de parca te mananca pielea, dar pe dinautru. Frustrari, temeri, pahare de vin in plus.

Se numeste “criza de SFERT de viata”. Da, stiu, in engleza suna mai bine (“quarter life crisis”). Nu conteaza.

Ideea este ca exista, e pe bune. Se intampla de obicei intre 25 si 35 de ani. Este descrisa in literatura de specialitate drept starea de anxietate sau dezamagire legata, in principal, de cariera, relatiile amoroase sau de situatia financiara.

Este o criza de identitate. Este un proces de verificare a propriilor valori. Este normal.

Poate ca ai o cariera faina care te solicita la maximum, in timp ce tu iti doresti cel mai mult sa devii parinte. Poate ca esti parinte, insa ti-ai dori sa fii si altceva, mai mult decat atat, nu doar mama sau tata. Poate ca nivelul datoriilor tale te impovareaza. Poate ca inca locuiesti cu ai tai si simti presiunea de a te maturiza financiar. Poate ai trecut printr-o despartire urata care a lasat urme adanci. Poate ai un job bine platit, insa care nu iti aduce satisfactii. Poate ca… ti-ai dori mai mult. Altceva. Mai bine. Dar ce?

Acum ca stii despre asta, afla si ca cel mai important e sa nu stai sa-ti plangi de mila. E doar un obstacol, un test de maturitate, nu e sfarsitul lumii.

Vorbeste

Desi se pare ca femeile tind sa fie mai afectate de aceasta criza timpurie (65% versus 58% barbati), tot ele au primul avantaj prin faptul ca sunt mai dispuse sa vorbeasca despre asta. Trebuie sa ai pe cineva de incredere caruia sa ii poti povesti experientele tale, prin ce treci, ce ai incercat pana acum. Poate chiar faci parte dintr-o comunitate si te poti bucura de alti membri si prieteni care sa isi impartaseasca din incercarile lor. Ideea nu este neaparat de a cere ajutor (cu toate ca este foarte probabil sa primesti niste sfaturi valoroase), ci de a verbaliza starile tale, de a le da drumul in eter, de a le verifica si a intelege ca multi alti oameni de langa tine au ganduri sau provocari similare.

Incearca ceva nou

A avea o plasa de siguranta este de multe ori important pentru moral. Dar si pentru siguranta ta financiara. Cum poti dezvolta un mic (“side”) business din ceva ce stii sa faci cu placere? Machete? Poate un magazine online? Meditatii? Sau un blog? De ce nu voluntariat? Ori poate te apuci de sala?

Nu ai niciun talent special, o sa-mi spui. Si nici la hobby-uri nu te dai peste cap. E ok. Da un search pe Google, fa un pic de introspectie, mergi la cateva cursuri gratuite, mai intreaba un prieten, doi si sigur vei gasi un crampei de idee de la care sa pornesti. N-am zis ca o sa fie usor (ca doar se numeste “criza”). Pana la urma experimentezi, ce ai de pierdut?

Musca din AZI

E un cliseu, stiu. Dar asta nu inseamna ca nu e adevarat. Eu obisnuiam sa gasesc o placere deosebita in a face planuri. Liste, note, agende, vacante, cumparaturi, you name it. Asa credeam ca am control total asupra vietii mele. Credeam ca imi planific fericirea, doar sa fiu sigura ca o sa fie acolo. Nu ma intelege gresit, planurile sunt importante. Cat timp iti dau voie sa fii spontan, sa nu te simti vinovat daca le schimbi, cat timp iti dau spatiu sa te concentrezi pe ce faci acum. Sa il traiesti cat poti tu de mult pe Azi. Iar Azi inseamna sa fii 100% prezent la ce se intampla acum. Sa fii conectat la mailul complicat pe care trebuie sa il trimiti. La fisierul plin de erori pe care trebuie sa il corectezi. La pranzul luat cu colegii tai. La momentul cand te speli pe maini si te privesti atent in oglinda. La telefonul pe care il primesti de la ai tai.

“Mai tarziu” nu e bine. Se face repede tarziu in viata. Musca din Azi cu pofta, incearca Azi lucrurile pe care ti le doresti. Sau pe care le tot amani.

 Nu te mai compara

Pe bune ca am impresia ca toata treaba asta cu social media face mai mult rau decat bine. Este un joc psihologic in care suntem impinsi sa mimam perfectiunea si fericirea. Ne conditioneaza sa vrem mai mult, sa ne comparam in permanenta cu toti cei 2000 de prieteni, sa aspiram la viata vedetelor sau a “influencerilor”, sa nu fim niciodata suficient de “de ajuns”.

Nu iti voi recomanda sa inchizi conturile de social media, desi o pauza nu ar strica… Nu iti voi recomanda asta pentru ca nu ne-am uita la cauza, ci doar am pune un bandaj peste o consecinta.

Incearca Recunostinta. Fii multumit si recunoscator pentru ceea ce esti, nu te ingrijora pentru ceea ce nu ai. Intotdeauna vor fi oameni ce au mai mult. Asta nu inseamna ca sunt neaparat mai fericiti.

Partea buna este ca timpul trece si noi ne asezam incet-incet si valorile si temerile si asteptarile. Iar, pe principiul tot raul spre bine, studiile arata ca majoritatea crizelor de identitate se continua cu un rezultat pozitiv, deci se merita si cate-o criza din cand in cand. Ne ajuta sa ne asezam mai bine in pielea noastra.

Partea cu adevarat misto este ca satisfactia oamenilor fata de viata lor creste dupa ce trecem de 50 de ani; continua dupa 60, 70 si chiar dupa, pentru cei mai multi dintre noi. Daca nu ma credeti, va invit sa descoperiti mai multe aici.

Bon voyage, mes amis, care ajunge primul la 50 de ani sa ne dea de stire!

Intre timp, eu o las mai moale cu planurile, am zis.

Un articol de Roxana Dobrescu, specialist HR.

Despre autor, Roxana Dobrescu

Dacă ar fi să aleg o valoare personală care mă ghidează pas cu pas, aceea este Curajul. Iubesc natura, alerg în aer liber ori de câte ori pot, joc basket și sunt mare fan rugby. Având în vedere pasiunile, sunt evident mama a doi băieți plini de energie și ei. 
Încerc să nu etichetez oamenii, de cele mai multe ori  chiar reușesc. Râd gălăgios, râd mult și am aceeași cea mai bună prietenă din copilărie.
În HR lucrez înca de pe băncile Facultății de Psihologie. HR-ul m-a ales pe mine, sunt convinsă. Eu imi doream o carieră în advertising. Am avut norocul să lucrez cu echipe extraordinare, cu șefi de la care am furat meserie, cu oameni care mi-au rămas prieteni.
Am avut privilegiul de a lucra în companii interesante din industrii foarte diferite. Astfel am ajuns să cunosc întreaga comunitate de HR în HR Club, să învăț design organizațional în Xerox, comunicare internă în Bergenbier și restul din tot ce știu și iubesc despre HR în Avon, pe parcursul a 6 ani trăiți cu intensitate aici.
Din aprilie 2017 am hotărât că vreau să învăț mai mult despre diversitate și să cunosc o nouă industrie, cea de pharma. Așa că m-am mutat în celălalt colț al lumii, în Mauritius, unde conduc funcțiunea de HR pentru divizia globală Aspen Pharmacare. Mărturisesc că trăiesc acum cea mai complexă experiență din cariera mea; conduc o echipă multi culturală (26 de culturi diferite în același HQ), propun și dezvolt strategii de dezvoltare și retenție cu impact global, implementez programe ample de change management. Și mă bucur din plin de soare, de Oceanul Indian și de alergat dimineața prin lanurile nesfârșite de trestie de zahăr.
Sursa foto: pixabay.com
COMENTARII: