În anumite limite teama de succes, poate fi firească, pentru că, la un nivel general, încă se resimt efectele unui model de educație bazat pe a rămâne cumva într-o zonă de confort, de a nu îndrăzni să îți dorești mai mult.
Dacă te vei regăsi în acest posibil scenariu, ideea optimă este de a reconfigura tot ceea ce știi despre tine, ceea ce ți-au spus alții, inclusiv în privința succesului. Consider că, cei de la care te poți inspira în acest sens sunt cei care au trecut de asemenea, prin acest traseu. În acest sens lecturarea unor memorii, jurnale autobiografice poate fi extrem de utilă.
Pe de altă parte, suntem construiți pentru a trece și depăși anumite niveluri, în caz contrar poate interveni sentimentul de stagnare sau insatisfacție profesională. Antrenarea minții în privința faptului că succesul devine în timp o consecință firească, atunci când suntem cu adevărat pregătiți mintal, emoțional, aspecte susținute de un back-ground de experiențe și formare în această componentă.
Atitudini posibile
Putem resimți că „ceva” ne trage înapoi și ne face să resimțim că nu suntem încă pregătiți pentru a ne asuma o avansare profesională, spre exemplu, sau inclusiv de a avea un proiect al nostru personal. La o analiză obiectivă, ar putea reieși următoarele variante:
- Nu ne simțim cu adevărat pregătiți: știm sigur atât la nivel mental, cât și intuitiv că încă nu e momentul, și că mai exista lucruri, competențe la care mai avem de lucrat. Această variantă presupune o cunoaștere obiectivă a potențialului nostru și evidențiază în plus că știm să ne evaluăm obiectiv.
- Plafonare sau stagnare profesională. Poate că ne-am obișnuit atât de mult cu ceea ce facem, încât nu ne dorim mai mult de la noi, preferăm stabilitatea, zona de confort, în locul provocărilor profesionale, expunerii, riscului. Pe termen lung această abordare poate conduce la frustrare, rutină, nesănătoasă în privința creșterii noastre profesionale.
- Poate că ceea ce ne determină să nu îndrăznim mai mult este că nu avem susținerea necesară din interiorul echipei sau a superiorului direct. În această situație ceea ce avem de făcut este să credem în noi și să găsim persoanele dispuse care să creadă în ideile, proiectele noastre și să perseverăm.
- Anumite traume, etichete care ne condiționează: „nu pot mai mult, nu merit să, de ce să mă complic?”…sau altele.
Odată ce ai identificat posibilul scenariu în care te regăsești, îți recomand să faci o „inventariere” a ultimelor experiențe și responsabilități profesionale care te-au făcut să crești și să crezi că poți mai mult, să îți depășești zona de familiaritate, cumva să găsești argumente favorabile/valide care să susțină lansarea ta în noi proiecte de anvergură.
De cele mai multe ori această teamă de succes este doar în mintea noastră, e ceea ce ne ține uneori blocați, nefiind fondată în planul real, în cel al potențialului și posibilităților noastre.
În loc de concluzie, îți propun SĂ CREZI ÎN TINE, să rememorezi în plan mintal și emoțional susținerea persoanelor care contează pentru tine, să fii demn și pregătit cu adevărat pentru asumarea succesului și cu tot ceea ce acesta vine „la pachet”!
Despre autorul articolului, Daniela Anton
Cu o experiență de 5 ani ca profesor de psihologie și consilier psihopedagog în învățământul preuniversitar și 3 ani în calitate de psiholog în cadrul Departamentului de Consiliere Profesională din cadrul Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău, sunt o persoană iubitoare de oameni, frumos, de motivarea și implicarea celorlalți în activități cu rol de conștientizare și sensibilizare a unor aspecte despre care nu întotdeauna s-a vorbit. Preocupată de dezvoltarea personală și profesională, consider că doar lucrând cu noi înșine îi vom putea asista și îndruma pe ceilalți în procesul devenirii lor.
Pasiuni: lecturile, scrisul, călătoriile.
Coordonator proiectul „Seri Pozitive Bacău”– proiect adresat comunității.
