Mințim sau nu la birou?

Aţi minţit vreodată la serviciu? Este necesară sau utilă minciuna în mediul profesional? sau sinceritatea v-a adus cel mai mult de câştigat. Un articol de Monica Soare, managing partner Artwin Consulting.

Moș Crăciun este un personaj în care am crezut, pe care l-am îndrăgi cu toții: el aduce jucării copiilor cuminți, ascultători, care respectă regulile, se joacă frumos și nu mint niciodată…  Probabil că de-aia Moșul nu e așa darnic cu părinții, pentru că ei mai au scăpări…  Am încercat să cresc copiii în sinceritate spunându-le despre toate cele: cum nu îi aduce barza, cum nu există puteri miraculoase (cu exceptia cremei magice pentru bubițe) etc.

Moș Crăciun este probabil prima mare minciună pe care o spunem copiilor timp de ani. Este o chestiune culturală care până la urmă îi învață realitățile societății – lucrurile pot fi nuanțate, iar minciunile pot fi albe… Așadar de mici aflăm că există minciună, mai mică și nevinovată aparent… sau mai mare și de neiertat…

  Mințim sau nu în chestiunile legate de serviciu?

Majoritatea companiilor au criterii de etică foarte clare: nu iartă minciuna, iar corectitudinea și transparența fac parte din ADN-ul și valorile organizației. Foarte adevărat până când aflăm de mari scandaluri în care se descoperă că rezultatele financiare au fost un pic “îmbunătățite”, că cercetările științifice includ ceva erori “neintenționate”, iar campania publicitară la produsul X a exagerat oarecum beneficiile, Pentru câți dintre noi consumul real al mașinii este cel din cartea tehnică – obținut în condiții nerealiste pentru un om de rând? Dar managementul companiei sprijină autoritățile pentru efectuarea investigațiilor și va depune toate eforturile pentru aflarea adevărului…

Avem dovezi că minciuna te poate ajuta să obții avantaje comerciale sau creșteri în carieră. Dar avem și dovezi că minciuna are picioare scurte. Puțin probabil ca individ să dispui de PR-ul necesar pentru a-ți curăța reputația odată ce ai mințit grosolan.

  Minciuna din perspectiva angajatului

La nivel de angajat, în corporații majoritatea minciunilor sunt cerute de nevoia de a-ți acoperi spatele: ai uitat să faci ceva, prins cu multe trebui ai amânat până a trecut termenul și a trebuit să inventezi o scuză, pretinzi că nu a ajuns un mail la tine, încerci să remediezi o “problemă tehnică”, etc. David Shulman autorul cărții From Hire to Liar: The Role of Deception in the Workplace afirmă că cele mai multe minciuni la birou au scopul să ne ajute să ne facem treaba.

De cele mai multe ori organizațiile rigide care nu permit încercări și greșeli din dorința de a fi foarte corecți, stricți la virgule și care pun presiune prea mare pe rezultate împingând limitele angajaților dezvoltă în subsidiar o cultură nedorită: cea a micii minciuni. Este posibil ca în astfel de organizații, chiar dacă angajații sunt mai corecți, ei să devină mai stresați de teama de a nu li se descoperi greșeli, uneori neintenționate.

Două principii mi se par esențiale:

1. Spune adevărul, chiar dacă pe termen scurt te costă. Veți reveni la aprozarul unde vânzătorul vă vinde căpșuni delicioase și proaspete, dar constatați acasă ca sunt mucegăite? Deseori avem percepția că omul de vânzări este un mare mincinos, dar relațiile de durată se construiesc pe încredere. Nu poți să ceri celorlați să fie corecți cu tine, dacă tu nu ești.

2. Nu pune pe altcineva să mintă în locul tău, pentru că îți poate afecta credibilitatea și încrederea. Data viitoare persoana își va asuma și alte minciuni în numele tău

Studiile arată că oamenii spun în medie o minciună pe zi, că e mai probabil să minți la telefon decât la întâlnirile față în față, peste 80% deformează realitatea în CV și lista poate continua.

Important va fi să fii împăcat cu ceea ce ai spus sau făcut, să ai un somn liniștit noaptea și să îți asumi spășit greșelile, dacă se descoperă. Oricum, odată ce credibilitatea ta este șubrezită eforturile pentru a o reclădi vor fi de durată și mai costisitoare.