Șeful toxic și rezultatele acțiunii lui

967

Avem de multe ori ocazia în viața profesională să ne întâlnim cu manageri buni, manageri care ne inspiră și ne motivează în ceea ce facem, dar avem și manageri care ne fac să ne simțim ca un pește în acvariu, care ne atrag în capcana angajatului nemulțumit și imposibil să se dezvolte.Din păcate, de multe ori un manager ajunge în această poziție din nevoia rapidă de dezvoltare a unei companii și de multe ori rezultatele lui ajung să fie mai întâi toxice pentru echipa lui și abia apoi managerul acceptă “șlefuirea” pentru poziția ocupată.

Îl recunoașteți pe acest tip de manager după următoarele comportamente: este de acord doar cu părerile lui, soluțiile potrivite sunt doar cele exprimate de el, nu este atent deloc la angajații lui, le cere să muncească și să fie implicați peste program, însa nu este de acord să lipsească sau să întârzie.

Nu consideră că angajații trebuie să participle la cursuri de formare profesională deoarece ei trebuie să știe ei singuri aceste lucruri, sau dacă participă la cursuri de formare au pretenția să muncească după ce se încheie ziua de curs sau în pauzele cursului.

Au obsesia controlului, să știe tot ce faci la muncă, unii chiar și în viața ta personală. Unii manageri toxici nu acceptă nici ei să se dezvolte, consideră că ceea ce știu ei este cel mai bine și nimeni nu face mai bine decât ei. Pentru ei, pierderea unui om din echipă nu este neapărat un lucru grav, motto-ul lor preferat este “nimeni nu-i de neînlocuit” și de multe ori, decât să-și dezvolte oamenii din echipă, să muncească cu ei pentru a-i îndruma sau a-i inspira, preferă să-i înlocuiască pe motivul neperformanței. Și asta mai ales pentru că nu știu ce au de făcut.

Un manager toxic este un manager care nu-și respectă o promisiune sau mai ales se preface că nu-și aminteste o discuție în care s-au stabilit niște argumente cu care nu mai este de acord.

Echipa are și ea de suferit și efectul imediat de care nu-și dau seama angajații este pierderea încrederii în sine. Dacă activitatea lor nu mai este apreciată, dacă nu le este permis să aibă idei proprii și solutii, în scurt timp efectul de motivare dispare și se acumulează lipsa încrederii în sine.

Relația pe care o acceptă de acum încolo angajatul este de muncă platită conform contractului, este într-o situatie care-i convine: este plătit pentru cât muncește, dar nu vrea să se implice mai mult. Din păcate este un pas spre stagnarea profesională, este pasul spre rezultate mediocre, este pasul spre lipsa creativității și a implicării în activitatea de zi cu zi.  Dacă un anagjat nu se duce cu bucurie la muncă înseamnă că nu este în locul potrivit sau ceva nu-l motivează să fie acolo.

Și, de cele mai multe ori, nu cafeaua oferită de companie, nu fructele sau abonamentele la sală sunt cele care te fac să fii fericit, ci relația directă cu șeful tău.

Un articol de Aneta Neagomir, specialist în resurse umane.

COMENTARII:

Comments are closed.