În urmă cu câteva luni aflam cu toții că o parte dintre companiile din Suedia au decis să introducă ziua de muncă de șase ore în speranța de a crește productivitatea și de a-i face mai fericiți pe angajați. Au început deja să fie trase câteva concluzii, una dintre acestea fiind faptul că totul devine prea scump pentru angajatori.
În octombrie 2016, vestea că în Suedia ziua de muncă devenise de șase ore în cazul unor angajatori a venit ca o rază de speranță pentru salariații de pretutindeni. Mulți dintre noi ne vedeam deja cu mai mult timp liber, dar plătiți la același nivel.
Dorința angajatorilor era clară: voiau să crească productivitatea și să aibă echipe mai mulțumite.
Au fost și cazuri precum cel al centrelor Toyota din Gothenburg, cel de-al doilea oraș ca mărime din Suedia, care au trecut la ziua de muncă de șase ore în urmă cu 13 ani. În această perioadă reprezentanții companiei au declarat că personalul este mai fericit,turnover-ul angajaților era mai mic și o creștere a profitului companiei.
Anul trecut mai multe companii din diverse domenii au ales aceeași cale, crezând cu tărie că ziua de muncă de opt ore nu înseamnă neapărat eficiență și o productivitate bună.
După o vreme de la implementarea acestei modificări de program, au apărut însă și câteva concluzii care nu susțin neapărat teoria inițială. De exemplu, potrivit The Independent, un program pilot care a inclus 68 de asistente medicale din cadrul uni centru de bătrâni din Gothenburg a aratăt, ca și concluzii preliminarii, faptul că da, angajatele s-au simțit mai sănătoase, au lipsit mai puțin de la job și au oferit o îngrijire mai bună pacienților.
Există însă și reversul medaliei. Centrul a avut nevoie de alte 17 noi angajate pentru a acoperi diferența de ore, ceea ce a însemnat costuri mai mari cu personalul. Concluzia lor a fost că, în acest caz, costurile sunt mai mari decât beneficiile obținute.
Acesta este doar un exemplu, depinde însă foarte mult de specificul domeniului de activitate al companiilor ca această modificare să aducă mai multe beneficii decât costuri.
Voi cum vedeți această situație? Credeți că ar funcționa și în România? Dacă da, în ce domenii?
