Cum ne pregătim psihic pentru un interviu

0

Participarea la un interviu de angajare poate fi un factor de stres, mai ales dacă obținerea locului de muncă respectiv este foarte importantă pentru noi. Poate fi stresant și pentru că am avut același job o perioadă îndelungată de timp și încercăm acum să ieșim din zona de confort și să ne schimbăm poate nu doar locul de muncă, ci și domeniul de activitate.Oricare ar fi motivul pentru care mergem la un interviu de angajare, stresul merge alături de noi aproape de fiecare dată. Tocmai de aceea, pregătirea psihică înainte de interviu este la fel de importantă ca și updatarea CV-ului.

Cristina Varo, coach și trainer în relații, terapeut în Nero-Dramatic Play, ne răspunde la o serie de întrebări pe această temă:

1.Cât de important este să ne pregătim psihic pentru un interviu?

Din punctul meu de vedere este foarte important întrucât starea interioară cu care ne prezentăm este cartea de vizită pe care o lăsăm în urma noastră. Prezența noastră poate fi una agreabilă, care inspiră încredere și capacitate sau dimpotrivă. Ori, atunci când ne prezentăm la un interviu mergem, în general, cu dorința de a crea o impresie bună pentru a ne spori șansele de succes.

2.Cum putem face acest lucru?

Recomand în primul rând să fim odihniți și hidratați, să ne asigurăm necesarul de energie de care avem nevoie. Apoi, e important să ne pregătim mental și să ne răspundem la câteva întrebări: ce ne dorim de la acest job, ce pot eu oferi și cum pot fi o resursă pentru el, cum mă va pune el în valoare și cât mă simt de capabil? Cred că e important să ne cunoaștem atuurile, dar și limitele. Să nu dorim să convingem mai mult decât e cazul. În plus, să ne ferim de atitudinile extreme, cum ar fi umilința, dată de frică și nesiguranță și aroganța. De ce? Pentru că oamenii nu vor să lucreze cu cineva care pare nesigur și speriat ori care pare să disprețuiască ceea ce urmează să aibă de făcut. Și, în plus, să avem în vedere mereu că mergem la o întâlnire cu o altă ființă umană, fără a o încărca cu mai multă autoritate decât e cazul. Cred că asta poate facilita o conexiune relaxată între intervievator și candidat.

3.Este des întâlnită această teamă de nou?

Depinde de la om la om. În general, oamenii resimt un disconfort în fața noului pentru că le este solicitată flexibilitatea și capacitatea de adaptare la situații și contexte noi. O persoană expusă și antrenată în așa ceva va avea un avantaj, precum și persoanele care se simt stimulate de situațiile noi și le privesc ca pe o aventură sau ca pe o ocazie de a descoperi ceva bun. Celor care sunt rezistenți la schimbare le propun să își ușureze viața conștientizând că oricum viața e o continuă schimbare. E important să aibă în vedere că s-au descurcat în nenumărate situații de viață, să își amintească de succesele avute și să se asocieze cu ele pentru că asta le va crea o altă stare. Așadar, atitudinea și filtrul interior cu care pornim la drum ne dă calitatea stărilor interioare, iar ele se reflectă și în exterior, în interacțiunile umane.

4.Cum putem trece peste ea?

Se pare că am anticipat această întrebare, aș completa răspunsul de mai sus cu a privi viața ca pe o călătorie. Acum, aceasta uneori e liniștită și domoală, dar alteori devine agitată și plină de provocări. O certitudine este că totul e în schimbare și că avem nevoie să învățăm să fim flexibili. De ce? Pentru că elementul cel mai flexibil dintr-un sistem este cel care are șansele cele mai mari de reușită pentru că se poate adapta. Și uite așa ajungem la legea evoluției până la urmă. Rezistă cei mai capabili, iar asta uneori se traduce prin cei care sunt cei mai dispuși la schimbare și transformare.

5.Ce gesturi ne pot trăda stresul în fața recrutorului care ne intervievează?

Sunt multe gesturi care ne pot trăda, de la înroșirea feței, gât uscat care ne stinge vocea sau ne dă senzația de tuse, clipirea deasă a ochilor sau mișcarea nervoasă a mâinilor, a picioarelor sau pupilelor dintr-un unghi în altul ca și cum am vrea să cuprindem totul și să anticipăm ce urmează să se întâmple, jocul (iritant) cu un obiect în mână, frecatul inconștient al palmelor, transpirația, respirația precipitată etc.

6.Ce nu ar trebui să facem niciodată în cadrul unui interviu din acest punct de vedere?

Aș spune un lucru elementar, chiar dacă pare absurd pentru unii: să ne prezentăm neîngrijiți. O ținută curată, chiar dacă modestă, este absolut esențială. Apoi, să ne prezentăm mahmuri (da, știu sună hilar, dar au existat și asemenea situații) ori să întârziem fără să anunțăm, asta denotă lipsă de respect. Trebuie știut că interviul nostru începe înainte de a fi pășit pe ușă spre a ne întâlni direct cu intervievatorul. Începe de la primul email sau telefon în care purtăm o discuție. Cum așa? Pentru că deja creăm impresii și ne luăm la rândul nostru impresii despre celălalt. Mai recomand să mergem cu atenția la corp și să facem exerciții de respirație. Deja sunt vestite, dar chiar funcționează, de aceea sunt recomandate. Dincolo de faptul că putem număra până la 10, 20, aș propune să ne și amintim de experiențele frumoase avute în viață și de succesele trăite. De ce? Pentru că ele ne transpun automat într-o stare de bine, iar într-o stare de bine devenim mai relaxați și încrezători.

7.Ar trebui să cântărim mai bine motivele care ne-au determinat inițial să ne trimitem CV-ul către compania respectivă? Ar trebui să plecăm înspre interviu cu scopul clar stabilit în minte?

Ar fi bine să ne facem temele cu privire la postul pentru care aplicăm și să avem, în linii mari, cunoștințe despre domeniul de activitate al firmei. Dacă este o firmă nouă pe piață, recomand o atitudine de curiozitate și musai evitată ignoranța.

Recomand să aplicăm CV-ul doar pentru acele posturi care sunt în acord cu pregătirea sau interesele noastre, iar dacă nu suntem foarte pregătiți, dar există un interes real sau o pasiune pentru acel domeniu, evident, merită încercată șansa, dar să fim onești. În plus, mi se pare că dacă ne facem lecția atunci și creierul ne ajută pentru că el are nevoie de focus ca să poată identifica oportunitățile. Un CV trimis la întâmplare, pentru orice post, creează o dezordine interioară, devenim agitați, neliniștiți și percepem că am făcut foarte multe eforturi și nu se întâmplă mai nimic. Apoi, se poate ajunge și la situația nefericită să fim invitați la un interviu și să nu mai știm unde și pentru ce am aplicat. Și-atunci, dacă ai fi tu intervievatorul, ce părere ai avea despre o asemenea persoană? De aceea recomand focus pe zona de interes astfel încât fiecare să știe unde, cum și ce își dorește de la un job și pentru ce candidează.

În privința interviului, mai recomand să fie lăsat și spațiu liber pentru surprize, să nu mergem cu un plan deja prestabilit, fix, de la care nu vrem să ne abatem, cu răspunsuri învățate pe de rost din diverse surse. Credeți-mă, intervievatorii le cunosc deja foarte bine și nu vom mai prezenta credibilitate. În plus, riscăm să devenim caraghioși. La un interviu e bine să ne luăm și timp de a reflecta, ca să răspundem în acord cu cine suntem acum și cu ceea ce știm.  Așadar, recomand să fie evitată graba și lăsată în voie curiozitatea, respectul și atenția către celălalt pentru a stabili o conexiune cu intervievatorul și a afla mai multe despre ceea ce ne interesează. N-ar fi exclus ca în urma unui interviu bun să primim și alte oferte față de cele pentru care am candidat, în cazul în care intervievatorul vede în noi un potențial, ori noi să constatăm că nu ne potrivim sau nu ne dorim acel post. Puterea se află mereu de ambele părți, atât a candidatului, cât și a intervievatorului, se împarte în mod egal, important e să fim conștienți de aspectul acesta.

8.Cum să trecem cu bine peste un răspuns negativ în urma unui interviu?

E important să vedem contextul ca o experiență sau ca o lecție și fiecare să își facă o evaluare în privința modului în care s-a prezentat ca să știe ce ar putea îmbunătăți. Ce a făcut bine, precum și care au fost lipsurile personale. O analiză sinceră în care să acceptăm și propriile greșeli este o sursă importantă de autocunoaște și dezvoltare personală. În acest sens, ar ajuta și solicitarea unui feedback de la intervievator cu scopul de a ne ajuta în dezvoltare.

9.Cum să ne asigurăm că un eșec nu ne va crea un blocaj/o teamă de a mai încerca?

Primul gând care îmi vine este: nu-i așa că am avut fiecare și eșecuri și cu toate acestea am mers mai departe și chiar am avut apoi și succes? E important să nu lăsăm să ne scufundăm în energia eșecului că aceasta ne poate altera încrederea, vitalitatea și capacitatea de a fi eficienți în ceea ce ne propunem. Obișnuiesc să le spun clienților mei că acolo unde ne îndreptăm atenția se află toată puterea noastră pentru că ne folosim întreaga energie. Așadar, atenție unde alegem să ne ducem energia. 🙂

COMENTARII: