Dacă iubiți și apreciați Clujul și vă bucurați de restaurantele, cafenelele și magazinele lui, cu siguranță ați apreciat și munca lui Cosmin Todor, designerul de interior care a readus la viață branduri tradiționale cum ar fi Carmangeria Moldovan și Panemar, dar care a pus și pe harta localnicilor și a turiștilor locuri devenite acum preferatele lor. Întâlnirea pentru acest interviu cu Cosmin a avut loc în atelierul lui din apropierea catedralei din Cluj-Napoca, unde l-am găsit muncind alături de echipa sa, fiind atent la fiecare detaliu din proiectele pe care le are în lucru.
De unde pasiunea pentru design interior? Cum a început totul?
Pasiunea mea a început când eram destul de mic și iubeam de la creioane colorate, plastelină și orice putea fi pe acest domeniu. Încă mai am amintiri din grădiniță când stăteam și fiecare copil îmi spunea ce voia să îi modelez în plastelină și eu îi modelam. Când lumea mă întreba ce vreau să fiu când sunt mare, eu le ziceam pictor sau sculptor, deci era foarte bine definit pentru mine. Pot spune că m-am născut cu această pasiune.
Ai mers direct pe linia aceasta de studiu?
Am continuat ceea ce voiam să fac și în școală. Profesorii mei, toți au observat pasiunea mea, talentul meu într-o oarecare măsură și în clasa a VI-a am reușit cu profesoara mea de rusă să ajung la Casa Pionierilor și după primele două ședințe deja am luat o diplomă la ceva concurs național pentru copii, lucru important pentru mine pentru că am motivat-o pe maică-mea să mă lase în continuare să merg la Casa Pionierilor, Palatul Culturii, Liceul de Artă din Alba-Iulia și apoi facultatea.
Cine a fost primul care ți-a dat credit? Care a fost primul tău client real?
Designul a venit în timpul facultății. Eu practic profesam sculptura, dar eram dintotdeauna extrem de pasionat pentru spații. Și sculptura spuneam că ea nu poate trăi singură, dacă nu se integrează undeva foarte bine. Nu știu dacă cineva mi-a dat credit vreodată pe partea aceasta, pentru că lucrurile s-au întâmplat puțin altfel. În anul III de facultate împreună cu un prieten care știa pasiunea mea, îndemânarea și posibilitățile pe care le pot genera în acest domeniu, am făcut un internet cafe, în care plata a constat în ore state pe internet. Era undeva pe strada Barițiu(n.r.din Cluj-Napoca) la demisol.
După experiența aceea, cineva m-a recomandat la un potențial client, care devenise după aceea clientul meu, care făcea o pizzerie-bar pe strada Piezișă, respectivul spațiu se numea Big Apple. Munca mea a constat în câteva desene pe hârtie, iar restul din ciocan și daltă. Așa am început, proiectând și executând.
Apoi, văzând activitatea mea de la Big Apple, încă se lucra, de fapt se încerca o repornire a proiectul Marty Victor Babeș. Ei venim acolo, la Big Apple, văzând cum dintr-o casă mică, avea deja o alură prietenoasă, văzând o asemănare între cele două clădiri, ei au apelat la mine, de data aceasta ca și designer.
Era dificilă implementarea proiectului?
La început era foarte greu, era dificil pentru că oamenii nu înțelegeau de ce era nevoie să facă lucrurile astfel, pentru că se poate face mai simplu. Era și problema legată de vârstă, autoritate, portofoliu. Era o perioadă în care termenul de designer de interior nu exista pe piață. Când am început să colaborez mai bine cu firmele care execută a fost când am început să am un mic portofoliu la bază ca oamenii să înțeleagă că lucrurile pe care le cer fac diferența și când firme din Cluj cu care eu lucrez acum permanent s-au specializat și deja oamenii au cu totul altă reacție când le dai ceva provocator.
Cam cât durează, în general, proiectele?
Haide să zicem că îmi plac proiectele care durează 2-3 luni, partea de implementare. Partea mea de proiectare durează între 3 săptămâni și un an. Sunt proiecte care durează mai mult pentru că se dorește mai multă documentare. Partea de documentare este esențială și ea are un rol foarte important în tot ceea ce fac. Designerul de interior nu este cel care inventează lucruri, ci cel care folosește lucruri. Dacă noi nu știm să le găsim, să le apreciem, să le punem laolaltă, să le interpretăm, practic nu știm să facem design de interior.
Cum s-a schimbat piața din România?
Am simțim o schimbare foarte mare în urmă cu 3-4 ani când am văzut cum branduri fără măcar o intenție de a folosi designul interior în ceea ce reprezentau până atunci, au decis că au nevoie de asta. Au decis că nu e de ajuns să vinzi pâine, ci că e bine să ai și un magazin, că produsul tău nu este reprezentat de chioșcul în care vinzi pâinea. S-a născut o dorință și am simțit lucrul acesta și prin afluxul de clienți. Restaurantele au fost dintotdeauna deschise spre așa ceva și foarte mare căutare este pe partea imobiliară.
Oamenii înțeleg acum rolul spațiului care găzduiește produsul lor, faptul că acesta este foarte important, faptul că spațiul reprezintă produsul, faptul că spațiul vinde produsul și dă starea necesară clientului să îl cumpere. Rezolvă trei lucruri foarte importante.
În evoluția noastră a contat foarte mult faptul că oamenii au văzut diferența pe care o face în vânzare de produs un magazin vechi față de un magazin nou în care a fost implementat un proiect de design. Noi, de cele mai multe ori, venim și le recomandăm clienților un concept nou.
Și aici vin cu un exemplu, magazinele Panemar trebuie neapărat să aibă un cuptor de patiserie, pentru ca acolo să fie făcute produsele, să fie proaspete, să existe mirosul, să existe ingredientele necesare pentru a avea încredere și să cumperi.
sursa foto: www.todorcosmin.com
Te expui ca designer de interior la diverse culturi pentru a putea aplica apoi niște modele?
Eu chiar călătoresc destul de mult și îmi rezerv foarte mult timp pentru asta. Pe lângă vizitarea marilor capitale unde urmăresc țintit, de multe ori, niște proiecte pe care le știu și vreau să le văd în realitate, pe lângă intuiția și noutatea pe care ți le dă o cultură de exemplu, pentru că am fost în Maroc cu o cultură pentru ceramică fenomenală, particip la târguri de profil, acolo deja cunoscut participanți, ei mă cunosc pe mine, ținem o oarecare legătură, partea acesta, tot momentul inspirațional, te încarcă cu energie, cumva e parte din muncă.
Cât de des ar trebui făcută o investiție în design interior?
Eu mă pot lăuda cu proiecte care au fost făcute acum 13-14 ani și nu a trebuit să o luăm de la capăt, ci doar am refinisat puțin designul și spațiile respective, dar există un ciclu pe care noi îl stabilim încă de la început. Eu chiar cred în proiecte care pot duce zeci de ani, care au avantajul de a se învechi foarte frumos, dar există și celelalte categorii în care trebuie să ții pasul cu moda.
Aveți proiecte în străinătate?
Da, avem proiecte externe, urmează să le și publicăm, multe sunt în lucru.Nu avem proiecte externe doar cu clienți din România, cum ar fi Salad Box cu care lucrăm și înafară, ci avem și proiecte externe cu clienți care nu sunt din țară. Lucrăm acum la o gelaterie din Statele Unite, avem semnat un contract cu un salon, beauty center din Irlanda…
Vezi mai mulți tineri care vor să devină designeri de interior?
Există dorința, clar. Eu am avut și clienți care, după experiența de lucru împreună, și-au dorit și unii poate chiar au reușit să devină și ei designeri de interior, dar există situații în care tineri care mă cunosc au mers fie la Facultatea de Arte și Design, fie la arhitectură și practic, poate încurajați de ceea ce fac eu, poate nu, nu aș pune pe seama mea ceea ce se întâmplă, dar se întâmplă, este o mult mai mare deschidere și oamenii văd meseria aceasta ca una frumoasă, foarte interesantă, foarte atractivă, nu foarte grea așa cum este de fapt, dar așa o văd.
Cum îți dorești România în viitor? Cum îți dorești Clujul?
Îmi doresc Clujul să fie Milano-ul Italiei, îmi doresc să fie capitala designului,îmi doresc foarte tare lucrul acesta, de aceea susțin pe oricine care are dorință și inițiativă atât ca și client, cât și ca și designer, arhitect. Sunt unul dintre oamenii care încurajează foarte mult acest lucru și chiar cred în ideea de comunitate pentru că avem și un exemplu foarte bun în sensul acesta. Eu am fost coleg cu Ghenie, cu Man Victor, cu Mureșan, cu mai mulți dintre artiștii noștri deja foarte importanți în lume. Ei au creat deja un preambul al poveștii și de ce să nu credem și în partea cealaltă de design, cred că merită să credem și chiar să facem eforturi ca să fie așa.
