Continuăm seria articolelor scrise de Aneta Neagomir, proprietarul Galeriei de idei, despre trecerea de la statutul de angajat, la cel de antreprenor. În acest articol, Aneta a ajuns deja la facultate…așa cum descrie ea starea de eliberare de după demisie, energia noilor începuturi, dar și nesiguranța primilor pași.
Sentimentele care m-au cuprins in primele zile “libere” au fost sentimente contradictorii: ma simteam sfarsita si dormeam foarte mult, simteam ca ma odihneam asa cum nu m-am odihnit de ani buni, dar aveam si o energie si prea multe idei despre ce sa fac si cum sa fac noul business.
Am bifat in primele 3 saptamani toate lucrurile pe care doream sa le fac demult si fara sa fiu tot timpul pe fuga: sa beau cafea pe o terasa dimineata fara sa fug repede la munca, sa merg la manichiura la ora 11,00, sa ma duc pe jos prin centru fara sa imi fac griji ca am parcat departe masina, sa stau o ora intr-o librarie, sa citesc in timpul zilei…..
Nu le-am facut moderat, le-am facut pe toate deodata din dorinta de a nu pierde ceva iar dupa trei saptamani nu mai aveam ce sa fac! Si atunci am simtit si am realizat ca nu mai am de lucru, ca de fapt eu nu mai merg zilnic la birou …deloc! Si imi lipsea, imi lipsea rutina. Ce ciudati suntem si noi oamenii, ne plangem ca e prea multa rutina intr-un job dar cand nu o mai avem ne lipseste!
Si parca atunci cand ceva nu iti merge, sau ceva nu e asa cum vrei tu, parca nimic nu mai functioneaza….In primele doua luni de la demisie nu am avut niciun contract nou, nicio activitate cu noua mea firma ….si a fost extrem de demotivant! Parca nu reuseam sa ma vad cu niciun client nou: ba nu aveau timp, ba nu erau interesati, ba nu ne potriveam nicicum programul….nimic, nimic.
La un moment dat am avut impresia ca mailurile mele nu se trimit…ca raman agatate undeva in sfera tehnologiei si este o eroare pe care nimeni nu o poate rezolva. Oare m-am inselat in drumul meu? Ce se intamplase in ultimele luni cand totul mergea bine si de ce brusc lucrurile nu mai merg? Imi facusem atatea planuri ca voi avea atat de mult de lucru…..doar ca nu aveam. Si tot ceea ce faceam intr-o zi (lucrurile pe care mi le-am dorit: sa beau cafea, sa citesc,etc) mi se pareau pierdere de timp si simteam ca nu muncesc.
Au fost luni foarte grele. Si e foarte greu sa te motivezi singur! Si cred ca era prima data cand faceam asta! Cand esti intr-o companie lucrurile par altfel: te plangi unui coleg bun si el te incurajeaza sau te incurajeaza entuziasmul celorlalti. Eh, cand esti tu in firma ta si ai nevoie de o incurajare, de un pas inainte este extrem de greu sa faci asta singur. La mine nu prea functioneaza partea asta cu singuratatea. De cand ma stiu am lucrat numai cu oameni, am fost inconjurata numai de ei si mi-a placut mult sa fiu in mijlocul lor si sa iau parte la micile lor reusite.
Si acum imi trebuia un ghiont si cel mai greu era ca trebuia sa mi-l dau singura! M-am dus intr-o librarie, mi-am luat 2 carti dintr-o serie de carti despre reusitele antreprenorilor, povesti de succes.
Mi-am gasit drive-ul. Nu le-am citit pe niciuna pana la capat! Nu cred in slogane “eu pot”, “ eu am sa reusesc” , dar simteam ca trebuie sa fac ceva repede sa-mi schimb starea in care incepeam sa ma lamentez si sa incep sa gandesc pozitiv.
Am reusit. Lucrurile au inceput sa se miste, nu in ritmul pe care mi-l doream, dar in ritmul sanatos. O companie nu poate sa creasca in 2 luni cat in 2 ani…doar noi avem impresia asta si mai ales ne dorim asta! (…)
